LEȘIÉTIC, -Ă, leșietici, -ce, adj. Cu gust sau cu miros (neplăcut) de leșie, ca leșia; leșios. – V. sălciu. ♦ Fig. Cenușiu, întunecat, mohorât. Cer leșietic. [Pr.: -și-e-. = Var.: leșiátic, -ă, adj.] – Leșie + suf. -etic. Vezi definitia »

MELANCÓLIC, -Ă, melancolici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Stăpânit de melancolie (1); înclinat spre melancolie. ♦ Care exprimă melancolie; care rezultă dintr-o stare de melancolie. ♦ (Despre lucruri, peisaje etc.; adesea adverbial) Care inspiră melancolie, care predispune la melancolie; trist, posomorât. 2. Care este bolnav de melancolie (2). – Din fr. mélancolique. Vezi definitia »

babáic, babáici, s.m. (reg.) tată Vezi definitia »

HELIOTÉRMIC, -Ă, heliotermici, -ce, adj. Care se referă la heliotermie, care este caracteristic pentru acest fenomen. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliothérmique. Vezi definitia »

mâzdelníc, mâzdelníci, s.m. (înv.) om care mituiește, dătător de mită. Vezi definitia »