Definita cuvantului triumfal
TRIUMFÁL, -Ă adj. De triumf; biruitor, învingător; (fig.) impunător, solemn, pompos. ♦ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate pe un teritoriu străin. [Pron. tri-um-. / cf. lat. triumphalis, fr. triomphal].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu triumfal
DIACLINÁL s.n. (Geol.) Element topografic de relief care traversează o cută. [Pron. di-a-. / et. incertă]. Vezi definitia »
POSTEROLINGUÁL, -Ă, posterolinguali, -e, adj. (Fon.; și substantivat, f.) (Sunet) care are baza de articulație la rădăcina limbii. [Pr.: -gu-al] – Din fr. postéro-lingual. Vezi definitia »
SUBTEXTUÁL, -Ă adj. (și adv.) referitor la subtext, determinat de subtext. (< subtext + -/u/al) Vezi definitia »
SENZUÁL, -Ă adj. Care este în legătură cu simțurile, care satisface simțurile. ♦ (Despre oameni; adesea s.) Înclinat spre plăceri trupești. ♦ (Adesea adv.) Care trădează senzualitate. [Pron. -zu-al. / cf. fr. sensuel, it. sensuale]. Vezi definitia »
SEMICOLONIÁL, -Ă adj. În stare de semicolonie. [Pron. -ni-al. / < semi- + colonial]. Vezi definitia »