Definita cuvantului crintă
críntă (crínte), s. f. – Tipar pentru brînză. – 2. Scîndură de măcelărie. Sl. krinica, dim. de la krina „vas” (Cihac, II, 83). După Drăganu, Dacor., VI, 271, rezultatul normal *crință, a produs un sing. analogic, pe baza pl. De la un der. bg. krinka, provine crincă, s. f. (coș). Cf. rut. krinka „sticluță”, mag. kerenta „blid”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu crintă
balabústă (balabúste), s. f. – Soție, nevastă (de evreu). Din iud. germ. balabuste (Candrea). Vezi definitia »
AZULÉNĂ s.f. (Chim.) Hidrocarbură care se găsește în uleiurile eterice extrase din plante și în unele gudroane, utilizată ca infuzii pentru gargarism. [< germ. Azulen]. Vezi definitia »
BANDÚLĂ s.f. (Mar.) Frânghie lungă, cu o greutate de lemn la un capăt, care ajută la prinderea și la tragerea parâmelor grele. [< it. bandola]. Vezi definitia »
FIGURÍNĂ s.f. Figură (2) mică (mai ales statuetă) de porțelan, de bronz etc.; bibelou. [< it. figurina, fr. figurine]. Vezi definitia »
CITOGENÉZĂ s. f. proces de formare a celulelor. (< fr. cytogenèse) Vezi definitia »