Definita cuvantului deconstrucție
DECONSTRÚCȚIE s. f. (< fr. déconstruction, engl. deconstruction) Mod de abordare critică a posibilităților limbii de a exprima semnificații coerente, clare, finite, pornind de la analiza intrinsecă a noțiunilor și textelor, cu scopul de a evidenția contradicțiile, inconsecvențele, impreciziile, inconsistența acestora. Obiectivul principal al deconstrucției este contestarea capacității conceptelor, argumentelor și discursurilor metafizicii occidentale (de la Platon la Heidegger) de a exprima și a elucida adevărul. Inițiată de filozoful francez J. Derrida, deconstrucția a condus la apariția deconstructivismului. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.)
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu deconstrucție
MONOPSÍE s.f. (Med.) Malformație constând în prezența unui singur ochi; monoftalmie. [Gen. -iei. / < fr. monopsie, cf. gr. monos – unic, ops – ochi]. Vezi definitia »
SUPREMAȚÍE, supremații, s. f. Superioritate absolută unită cu autoritate și putere; poziție dominantă; preponderență. – Din fr. suprématie. Vezi definitia »
CLAUSTROFOBÍE, claustrofobii, s. f. (Med.) Teamă patologică de spații închise. [Pr.: cla-us-] – Din fr. claustrophobie. Vezi definitia »
INSTRÚCȚIE s.f. 1. Învățătură, știință căpătată în școli prin învățare, prin studiu organizat; instruire. 2. Pregătire practică a militarilor, totalitatea exercițiilor militare practice făcute în vederea deprinderii mânuirii armelor. 3. (Jur.) Fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor. [Gen. -iei. / cf. fr. instruction, rus. instrukțiia, lat. instructio]. Vezi definitia »
HETEROMORFÍE s. f. 1. heteromorfism. 2. sterilitate a florilor generată de existența deosebirilor de lungime între stil și stamine. (< fr. hétéromorphie) Vezi definitia »