Definita cuvantului deconstrucție
DECONSTRÚCȚIE s. f. (< fr. déconstruction, engl. deconstruction) Mod de abordare critică a posibilităților limbii de a exprima semnificații coerente, clare, finite, pornind de la analiza intrinsecă a noțiunilor și textelor, cu scopul de a evidenția contradicțiile, inconsecvențele, impreciziile, inconsistența acestora. Obiectivul principal al deconstrucției este contestarea capacității conceptelor, argumentelor și discursurilor metafizicii occidentale (de la Platon la Heidegger) de a exprima și a elucida adevărul. Inițiată de filozoful francez J. Derrida, deconstrucția a condus la apariția deconstructivismului. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.)
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu deconstrucție
PRIMÓRDIE s.f. v. primordiu. Vezi definitia »
ORANJERÍE s.f. Seră în care se cultivă portocali; (p. ext.) tapiserie care reprezintă o grădină de portocali. [Gen. -iei. / < fr. orangerie]. Vezi definitia »
OLOEDRÍE s.f. v. holoedrie. Vezi definitia »
STOMATORAGÍE s.f. Hemoragie bucală. [Gen. -iei. / < fr. stomatorragie, cf. gr. stoma – gură, rhegnynai – a curge]. Vezi definitia »
GERMANOFOBÍE s.f. Ură față de germani și de ceea ce este de proveniență germană. [Gen. -iei. / < fr. germanophobie]. Vezi definitia »