Definita cuvantului troc
TROC s.n. (Ec.) Schimb în natură (obișnuit în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerțului. [< fr. troc].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu troc
poțóc (-ci), s. m. – (Trans.) Șobolan. Mag. páczak (Candrea). Vezi definitia »
UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează același sens în întrebuințări diferite. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime. – Din fr. univoque, lat. univocus. Vezi definitia »
poc3, pócuri, s.n. (reg.) favorit (pe obraz). Vezi definitia »
țipóc, țipóci, s.m. (reg.) pâinișoară făcută la nunți. Vezi definitia »
podinóc, podinóace, s.n. (reg.) claie de fân în lucru. Vezi definitia »