ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s. f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [Var.: înfurcătúră s. f.] – Înfurci + suf. -tură. Vezi definitia »

a suferi de chiulangită cronică expr. (șc., glum.) a absenta nemotivat de la cursuri. Vezi definitia »

IZOSEÍSTĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași intensitate ale unui cutremur de pământ. (< fr. isoséiste) Vezi definitia »

PREZÍUĂ s. f. (Construit cu prep. „în” și „din”; de obicei art.) Ziua precedentă; ajun; p. ext. zi (sau perioadă) din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment, de o întâmplare etc. [Pr.: -zi-uă] – Pre¹- + ziuă. Vezi definitia »

CRUPÁDĂ s.f. Săritură a calului cu picioarele dinainte sub burtă. [< fr. croupade]. Vezi definitia »