DEFINITÓRIU, -IE, definitorii, adj. Care definește, care caracterizează, de definiție; p. ext. caracteristic. – Din fr. définitoire. Vezi definitia »

SANATÓRIU s.n. Instituție medicală (așezată într-un loc prielnic la munte, la mare etc.); spital adaptat mai ales pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei; (în trecut) spital particular. [Pron. -riu. / < fr. sanatorium, cf. lat. sanatorius – care vindecă]. Vezi definitia »

REPERTÓRIU s. n. 1. caiet, registru, indice alfabetic cu date, nume etc. pentru a putea fi ușor găsite; repertoar. 2. totalitatea pieselor, operelor jucate într-o stagiune sau în cadrul unui teatru. ◊ totalitatea pieselor scrise de un autor. 3. culegere de texte, de cântece etc. (< fr. répertoire, lat. repertorium) Vezi definitia »

șoricíu, -íe, adj. (reg.) tare, scorțos, gros ca șoriciul; șoricos. Vezi definitia »

MONOCÁZIU s.n. (Bot.) Inflorescență la care florile se formează într-o singură parte. [< germ. Monochasium]. Vezi definitia »