GUAȘĂ s. f. 1. Culoare dintrâ��un amestec de pigmenți minerali cu gumĂ� arabicĂ� și miere, în picturĂ�. 2. Tablou executat în guașĂ� (1). -Din fr. Gouache Vezi definitia »

SFÂRÂIÁLĂ, sfârâieli, s. f. Sfârâit. [Pr.: -râ-ia-] – Sfârâi + suf. -eală. Vezi definitia »

PẤCLĂ, pâcle, s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite, încălzite de suprafața solului. ♦ Fig. Strat des, pânză de fum, de ploaie etc. 3. Atmosferă înăbușitoare, zăpușeală (pe timp noros). 4. Vulcan mic din care erup gaze, ape sărate, uneori și petrol; vulcan noroios. – Din sl. pĩclŭ. Vezi definitia »

acritură, acrituri s. f. (peior.) persoană în vârstă Vezi definitia »

caravánă (caraváne), s. f. – Convoi. – Mr. cărvane. Fr. caravane, din per. karwan. Din același cuvînt oriental, caravană, s. f. (car mare de transport), prin intermediul rut. karavan, și prin intermediul tc. kervan (Roesler 595; Șeineanu, II, 107; Meyer 177; Lokotsch 1075), chervan, s. n. (convoi; car mare de transport), cf. ngr. ϰαρβάνι (› mr.), alb. karvan, bg. kervan. – Der. caravanserai, s. n. (han pentru caravane), din tc. kervan, per, karwan, și tc. seray „casă”. Vezi definitia »