CHIMIÓN s. m. 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu flori mici, albe-liliachii, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de apă (sau -de-baltă) = mărăraș. [Pr.: mi-on] – Din tc. kimyon. Vezi definitia »

APPLETON [æpltən], oraș în N S.U.A. (Wisconsin), lîngă L. Michigan; 312,9 mii loc. (1988, cu suburbiile). Ind. celulozei și hîrtiei, prod. farmaceutice și alim. Prima hidrocentrală din S.U.A. (1882). Universitatea Lawrence (1847). Vezi definitia »

LONJERÓN s. n. element de rezistență în formă de grindă din lemn sau din metal, așezat longitudinal pe cadrul unei mașini, construcții etc. (< fr. longeron) Vezi definitia »

FLOGISTÓN s. n. flogistic (II, 1). (< germ. Phlogiston) Vezi definitia »

CHAMPOLLION [șãpolió], Jean François (1790-1832), orientalist francez. A pus bazele egiptologiei științifice moderne prin descifrarea hieroglifelor egiptene („Manual de scriere hieroglifică a vechilor egipteni”). Autor al unei gramatici egiptene și al unui dicționar egiptean cu scrierea hieroglifică. Vezi definitia »