MUC, (1) mucuri, s. n., (II) muci, s. m. I. S. n. 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucățică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o țigară fumată. II. S. n. (Mai ales la pl.) Secreție (vâscoasă) produsă de glandele nazale și eliminată prin nări. ◊ Expr. (Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva. A-i pica mucul (sau mucii) după cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva. Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoană lipsită de orice valoare. – Refăcut din pl. muci (< lat. mucci). Vezi definitia »

MAMELÚC s.m. 1. Soldat care făcea parte dintr-un corp de cavalerie turco-egiptean. 2. (În Brazilia) Persoană născută dintr-un părinte alb și unul indian. 3. (Fig.) Om fără personalitate și fără păreri proprii. / < fr. mamelouk, cf. ar. mamluk – sclav]. Vezi definitia »

STUC s. n. 1. Material de construcție format din mortar și ipsos amestecat cu gelatină, clei și (uneori) cu coloranți minerali, care prin uscare și lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decorații arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură și praf de cretă. [Var.: (înv.) ștuc s. n.] – Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc. Vezi definitia »

irúc adj. m. (reg.) harnic, vioi, dezghețat. Vezi definitia »

SAMBÚC s.n. Parte a unei mașini de război medievale, formată dintr-o punte volantă care se lăsa dintr-un turn de asediu pe zidurile cetății asediate. [< lat. sambuca, fr. sambuque, it. sambuca]. Vezi definitia »