TÓGĂ, togi, s. f. Mantie largă și lungă, fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul drept. – Din lat. toga. Vezi definitia »

SUFLÚRĂ s. f. defect de turnare a unor piese de metal dintr-un mic gol produs de gazele degajate în timpul solidificării. (< fr. soufflure) Vezi definitia »

roájbă, roájbe, s.f. (reg.) 1. lucru vechi, uzat, rablă. 2. cal bătrân, slab, gloabă. Vezi definitia »

LINGVÍSTICĂ, lingvistici, s.f. – V. lingvistic (1). [DEX'98] Vezi definitia »

VALÍZĂ s.f. Geamantan (mic), geantă. ◊ Valiză diplomatică = geantă cu care se transportă acte diplomatice și care nu se controlează la vamă. [< fr. valise, cf. it. valigia]. Vezi definitia »