RUF s. n. suprastructură care ocupă o parte din lățimea unei nave și unde sunt amenajate încăperi pentru echipaj și pentru navigație. ◊ punte care ocupă parțial lățimea navei. (< fr. rouf, engl. roof) Vezi definitia »

RUF s.n. Totalitatea suprastructurilor din centrul navei și de pe puntea superioară. [< fr. rouf, cf. engl. roof – acoperiș]. Vezi definitia »

năzdúf s.n. sg. (reg.; în expr.) a fi făcut din năzduf = a nu fi făcut de mâna omului. Vezi definitia »

ȘLUF s.n. Argilă bogată în siliciu. [< germ. Schluff]. Vezi definitia »

zădúf (-furi), s. n. – 1. Arșiță, caniculă. – 2. Supărare, necaz, greutate, suferință. – Var. Mold. zăduv. Sl. zaduchŭ (Tiktin; Conev 37), cf. bg. zaduh(a), slov. zaduha. – Der. zăduși, vb. (a sufoca), din sl. zadušiti; zăduhos, adj. (înăbușitor), înv. Vezi definitia »