FUMAGÍNĂ s.f. Boală a unor arbori de pădure, a viței de vie și a unor pomi fructiferi datorată unei ciuperci și care se manifestă prin apariția unor pete negre, prăfoase pe organele atacate. [< fr. fumagine]. Vezi definitia »

STURIONICULTÚRĂ s. f. Ramură a pisciculturii care se ocupă cu reproducerea dirijată și cu creșterea sturionilor. [Pr.: -ri-o-] – Sturion + cultură. Vezi definitia »

SAXIFRÁGĂ, saxifragi, s. f. Plantă erbacee care crește printre stânci. – Din fr. saxifrage. Vezi definitia »

HEMOCIANÍNĂ, hemocianine, s. f. Proteină de culoare albastră, conținând cupru, prezentă în hemolimfa unor protozoare și a crustaceelor. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. hémocyanine. Vezi definitia »

cópcă (-ci), s.f. – 1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărțile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. Tc. kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s.m. (fabricant de nasturi și copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s.n. (altoire). Vezi definitia »