ECHIVALÉNȚĂ s. f. 1. însușire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificație etc. 2. (log.) relație între două enunțuri sau judecăți care sunt adevărate sau false împreună. 3. (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. 4. simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. ◊ manifestare patologică la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. (< fr. équivalence) Vezi definitia »

COCCIDIÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară a tubului digestiv provocată de coccidii. [Pron. -di-o-. / < fr. coccidiose]. Vezi definitia »

CARTOTÉCĂ, cartoteci, s. f. Totalitatea fișelor de evidență care cuprind date privitoare la materialele sau la persoanele dintr-o instituție, orânduite după anumite criterii; cartonieră. ♦ Cutie sau dulap în care se păstrează fișe clasate după anumite norme. – Din germ. Kartothek, rus. kartoteka. Vezi definitia »

PROPAGÚLĂ s.f. (Biol.) Formație de celule filamentoase sau frunzoase la alge care asigură înmulțirea vegetativă. [< fr. propagule]. Vezi definitia »

substanță organică rezultând din unirea unei proteine cu un corp gras Vezi definitia »