Definita cuvantului cronț
cronț, interj. – Imită zgomotul produs de dinți la ronțăit. – Var. ronț, clonț, clanț, cranț. Creație expresivă. Cihac, II, 319, considera că ronțăi este în legătură cu ceh. remtati; Pascu, Lat., 264, se gîndea la it. ronzare, sp. ronzar; dar aceste coincidențe se datoresc sursei expresive comune. – Der. cronțăi (var. ronțăi, cronțăni, crănțăni), vb. (a mînca sfărîmînd în dinți, producînd un zgomot caracteristic); (c)ronțăială (var. (c)ronțăitură, (c)ronțăit), s. f. (acțiunea de ronțăi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cronț
cheanț, cheánțuri, s.n. (reg.) 1. stâncă, munte, deal abrupt, muche de piatră. 2. (la pl.) locuri înțesate cu mărăcini. Vezi definitia »
schitoncúț, -ă, adj. (reg.; despre copii și femei) mititel și sprinten; vioi, jucăuș. Vezi definitia »
PICIORÚȚ, picioruțe, s. n. Picioruș (1). – Picior + suf. -uț. Vezi definitia »
CESULÉȚ, cesulețe, s. n. Diminutiv al lui ceas. – Ceas + suf. -uleț. Vezi definitia »
sorocovăț, sorocovéți, s.m. (înv.) 1. veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului; sfanț, ban, pitac. 2. (art.; reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »