arínă s. f. – Nisip. Mr. arină. Lat. ărēna (Pușcariu 120; Candrea-Dens., 87; REW 630; DAR; Philippide, II, 632); cf. alb. rerë, it. rena, prov., sp. arena, v. fr. areine, port. area. Este înv. în limba literară, dar este încă viu în graiul din Trans. Der. arina, vb. (a amesteca cu nisip; a freca cu nisip); ariniș, s. n. (teren nisipos); arinos, adj. (nisipos); megl. arinos (Pușcariu 122 consideră că provine de la lat. arenosus, cf. it. renoso, prov., cat. arenos, sp., port. arenoso). Vezi definitia »

HELICTÍTĂ s.f. (Geol.) Denumire dată unor concrețiuni calcaroase în formă de spirală care se formează pe pereții peșterilor, ramificându-se în toate direcțiile. [< fr. hélictite]. Vezi definitia »

HEMOLÍZĂ s. f. Distrugere patologică a globulelor roșii din sânge și trecerea lor în plasmă. – Din fr. hémolyse. Vezi definitia »

ÎNCUIETÚRĂ, încuieturi, s. f. (Pop.) Constipație. – Încuia + suf. -tură. Vezi definitia »

TERMOPÁUZĂ s. f. Strat al atmosferei înalte care separă termosfera de exosferă și în care temperatura rămâne constantă. [Pr.: -pa-u-] – Termo- + pauză. Vezi definitia »