Definita cuvantului tutelă
TUTÉLĂ s.f. 1. Autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă, în mod gratuit, de o persoană minoră și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. 2. Ținere a unei persoane, a unui stat etc. (în mod abuziv) sub ascultare, sub dependență. ♦ (Fig.) Ocrotire, sprijin. [< lat., it. tutela, fr. tutelle].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tutelă
vatelínă s. f., g.-d. art. vatelínei; pl. vatelíne Vezi definitia »
ȘONTOROGEÁLĂ, șontorogeli, s. f. Faptul de a (se) șontorogi; ologeală. – șontorogi + suf. -eală. Vezi definitia »
CALCINÓZĂ s. f. boală caracterizată prin depunerea sărurilor de calciu în mușchi, țesuturi sau organe. (< fr. calcinose) Vezi definitia »
spămăntoáică, spămăntoáice, s.f. (reg.) ființă, lucru, fenomen care produce spaimă. Vezi definitia »
COÁRBĂ, coarbe, s. f. Unealtă de găurit, formată dintr-o tijă cotită de metal prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a burghiului, iar la celălalt cu un buton de apăsare. – Din ucr. korba. Vezi definitia »