Definita cuvantului ținută
ȚINÚTĂ s.f. 1. Atitudine, poziție a corpului. 2. Fel de a se purta; comportare, comportament. 3. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; (p. ext.) îmbrăcăminte, costum. ♦ Ținută de campanie = echipamentul complet al unui ostaș în campanie. 4. (Muz.) Facultatea de a prelungi un sunet. 5. (Lingv.) Act fonator în timpul căruia organul vocal păstrează o anumită poziție. [< ține, după it. tenuta, fr. tenue].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ținută
plăntícă, plăntíci, s.f. (reg.) peștișor denumit și sorean, obleț. Vezi definitia »
ANGIONEVRÓZĂ s.f. (Med.) Nevroză caracterizată prin tulburări vasomotorii. [Pron. -gi-o-. / fr. angioneurose]. Vezi definitia »
tărcúlă s.f. (reg.) tașcă, traistă. Vezi definitia »
STEREOMECÁNICĂ s. f. ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor solide rigide. (< fr. stéréomécanique) Vezi definitia »
MÉNGHINĂ, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor. [Var.: minghineá, menghineá s. f.] – Din tc. mengene. Vezi definitia »