APELDOORN [ápəldorn], oraș în centrul Olandei; 145,8 mii loc. (1986). Ind. constr. de mașini, chimică, textilă; mobilă, hîrtie. În apropiere (Loo) reședința de vară a familiei regale. Vezi definitia »

STERN-² elem. v. Sterno-. Vezi definitia »

CONFRATÉRN, -Ă adj. referitor la relațiile dintre confrați; (p. ext.) înrudit. (< con- + fratern) Vezi definitia »

BARN, barni, s.m. Unitate de suprafață, de 10^-24 cm², în fizica nucleară. – Din fr. barn. Vezi definitia »

tîrn (-nuri), s. n. – Smoc de mărăcini sau nuiele, folosit ca măturoi. Sl. trŭnŭ (Cihac, II, 402; Giuglea, Cercetări lexic., 9), cf. bg. tărn, trăn, slov. tèrn, ceh. trn, pol. tarn, rus. tern. – Der. tîrnui, vb. (a mătura cu tîrnul; a se lua de păr; a se părui); tîrnuială, s. f. (măturare, tîrnuire; păruială, chelfăneală). Aceleiași familii din sl. trŭnŭ aparțin tîrnăcop (var. tîrnacop), s. n. (cazma, săpoi), din bg. tărnăkop, sb. trnokop „săpătoare de tufișuri de mure”; tîrnomată (var. tîrnomete), s. f. și n. (bălegar, gunoi), cf. sb. trnomet „măturătoare pe arie”, cr. ternomet „mătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 402; Tiktin); tîrnosie (var. tîrnoslivă), s. f. (varietate de prune), din sb. trnoslivja (Candrea). Cf. tîrnă. Vezi definitia »