MÚGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase. 2. Excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice. [Var.: múgure s. m.] – Cf. alb. mugull. Vezi definitia »

șofeúr (-ri), s. m. – Conductor auto. – Var. șofer. Fr. chauffeur. Vezi definitia »

CHISELGÚR s. n. v. kiselgur. Vezi definitia »

TROTTEUR [-TÖR] I. s. m. cal cu trapul întins și ridicat; trăpaș. II. adj. inv. (despre încălțămintea de damă) cu toc gros, înalt, tip sport, comod și rezistent. (< fr. trotteur) Vezi definitia »

MINOTÁUR, minotauri, s. m. Monstru mitologic, înfățișat cu cap de taur și trup de om. – Din fr. Minotaure, it. Minotauro, germ. Minotaurus. Vezi definitia »