TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână, care se folosea ca abecedar. – Ngr. tetradion. Vezi definitia »

BITUMÁJ s.n. Stropirea cu bitum și așternerea cu piatră măruntă a suprafeței unei șosele. [< fr. bitumage]. Vezi definitia »

CRENELÁJ s. n. 1. ansamblu defensiv care încununează o curtină (2), format din creneluri și merloane. 2. zimții unei monede. (< fr. crénelage) Vezi definitia »

DUNÁJ s. n. fardaj (1). (< engl. dunnage) Vezi definitia »

BURELÁJ s. n. Fond din linii fine pe care se detașează desenul tematic al unei mărci poștale. (< fr. burelage) Vezi definitia »