DIÓPTRICĂ s.f. Parte a opticii care studiază refracția luminii. [Gen. -cii. / < fr. dioptrique, cf. gr. dioptrikos < dia – prin, ops – ochi]. Vezi definitia »

PLOSCÚȚĂ, ploscuțe, s. f. Diminutiv al lui ploscă (1); ploschiță. – Ploscă + suf. -uță. Vezi definitia »

șiríță, șiríțe, s.f. (reg.) 1. hotar între două proprietăți. 2. șir de nori subțiri. 3. plantă care crește în lanurile de cereale. Vezi definitia »

BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. – Din bubui + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

smiorcăneálă, smiorcănéli, s.f. (reg.) 1. zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. 2. plâns înăbușit și întretăiat (alintat și prefăcut), văicăreală, smârceală. Vezi definitia »