HOLÉRCĂ, holerci, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de proastă calitate. 2. Pahar care conține o anumită cantitate de holercă (1). [Var.: horílcă, horíncă s. f.] – Din ucr. horilka (după holeră). Vezi definitia »

NÓSTIȚĂ, nostițe, s. f. Cegă mică (până la l kg). [Var.: nósfiță s. f.] – Din scr. nostvica, nosvica. Vezi definitia »

dudureáță, duduréțe, (reg.) oală de lapte. Vezi definitia »

zilișoáră (pop.) s. (., g.-d. art. zilișoárei; pl. zilișoáre Vezi definitia »

BAIONÉTĂ s.f. 1. Armă albă cu lama scurtă, tăioasă, ascuțită la vârf și prevăzută la mâner cu un dispozitiv care o poate fixa la țeava puștii, pentru a putea fi folosită în lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baionetă = luptă corp la corp cu baioneta, pusă la pușcă. ♦ (Fig.; la pl.) Purtători ai acestor arme; (p. ext.) armată, trupă, efectiv de soldați. 2. Tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oraș în Franța, unde s-ar fi fabricat prima dată această armă]. Vezi definitia »