drog (dróguri), s. n. – Stupefiant. Fr. drogue. – Der. drogherie, s. f., din fr. droguerie; droghist, s. m., din fr. droguiste; droga, vb. (a administra droguri). Vezi definitia »

FONOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fonologie. [< fr. phonologue]. Vezi definitia »

STOG, stoguri, s. n. Grămadă mare de fân, de snopi de grâu (sau de alte păioase), așezată în formă cilindrică și terminată printr-un vârf conic. – Din sl. stogŭ. Vezi definitia »

MALARIOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în malariologie. (< fr. malariologue) Vezi definitia »

DECALÓG s. n. Cele zece porunci religioase și morale din Vechiul Testament, revelate de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai. – Din fr. décalogue. Vezi definitia »