GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor și excavarea nervului optic, cu scăderea acuității vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma) Vezi definitia »

CUADRINÓM s.n. v. cvadrinom. Vezi definitia »

ADENOCARCINÓM s.n. (Med.) Tumoare canceroasă epitelială, cu punct de plecare într-o glandă. [< fr. adéno-carcinome, cf. gr. aden – glandă, karkinos – cancer]. Vezi definitia »

MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [Var.: mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din bg. mŭlkom. Vezi definitia »

ADRENOCRÓM s. n. Produs de oxidare a adrenalinei, de culoare cărămizie, cu acțiune hemostatică și tonifiantă asupra pereților vaselor sanguine. – Din fr. adrénochrome. Vezi definitia »