PLEIÁDĂ s. f. 1. grup de șapte poeți greci din Alexandria; grup de poeți francezi dominat de Ronsard. ◊ grup de oameni iluștri cu aceleași concepții, preocupări etc. ◊ mulțime, totalitate. 2. ansamblul izotopilor unui element. ◊ grup de elemente chimice cu proprietăți asemănătoare. (< fr. pléiade, lat. Pleiades) Vezi definitia »

POSTFÁȚĂ, postfețe, s. f. Text sau comentariu explicativ adresat cititorilor și plasat la sfârșitul unei cărți. – Post¹- + față (după fr. postface). Vezi definitia »

PARÁDĂ s.f. 1. Trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) ceremonie. ♦ (Fig.) Exhibare (ridicolă) a unui sentiment pe care nu-l simți cu adevărat. ◊ A face paradă de ceva = a se făli cu ceva. 2. (Sport) Parare, evitare a unei lovituri. ◊ Paradă-ripostă = ansamblu de mișcări care duc repede pe un scrimer din apărare direct în atac. [Pl. -rade, -răzi. / < fr. parade, cf. sp. parada – oprire]. Vezi definitia »

RÚDĂ¹, rude, s. f. 1. Persoană care face parte din aceeași familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianță; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îți acordă protecție; a avea proptele. Pe rudă (și) pe sâmânță = a) pe toți, fără excepție, până la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, viță. 2. (Pop.) Soi, sămânță de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducție. Berbec de rudă. – Din bg. roda. Vezi definitia »

ORZOÁICĂ s. f. Specie de orz al cărei spic este format numai din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului și folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiacă-de-baltă = plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis). – Orz + suf. -oaică. Vezi definitia »