Definita cuvantului cucură
cúcură (-re), s. f. – Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul, făcută din lemn. Mag. kukora „strîmb” (DAR), cf. sb. kukora „cîrlig”. După Cancel 14, din rus. kókori.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cucură
SCHÉMĂ s.f. Figură simplificată care servește numai la o demonstrație, permițând o vedere de ansamblu asupra unei lucrări. ♦ Proiect, plan. ♦ Tablou cuprinzând denumirea posturilor și retribuțiile respective ale unei întreprinderi sau instituții. [< fr. schéma, schème, it. schema, cf. gr. schema – formă, figură]. Vezi definitia »
FĂIOÁRĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui făină. [Pr. și: fă-i-oa-] Vezi definitia »
streájcă s.f. (reg.) mână curentă. Vezi definitia »
IZOPÉCTĂ s. f. linie care unește punctele unde înghețul apei se produce în aceeași zi. (< fr. isopecte) Vezi definitia »
ciochínă, s. f. – 1. Partea din spate a șeii. – 2. Cîrlig, cange. – 3. Maleolă, gleznă. Probabil de la cioc „cîrlig”, cu suf. -nă, cf. ciorchină. DAR consideră etimonul necunoscut. Alții s-au gîndit la tc. çikin „raniță” (Roesler 608; Șeineanu, II, 129), sau la sb. čukalj, čekljun „cîrlig”, care prezintă dificultăți fonetice (Cihac, II, 549). – Der. ciochinar, s. n. (curea, legătură la oblînc). Vezi definitia »