Definita cuvantului cucură
cúcură (-ri), s. f. – Tolbă de săgeți. Ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulație reală. Cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cucură
jénă (jéne), s. f. – Neplăcere, sîcîială. Fr. gêne. – Der. jena, vb. (a deranja, a importuna), din fr. gêner; jenant, adj. (neplăcut), din fr. gênant. Vezi definitia »
CATALÁZĂ s.f. (Biol.) Enzimă a cărei punere în evidență în sânge poate ajuta la diferențierea unor boli. [< fr. catalase]. Vezi definitia »
a cincea roată la căruță expr. persoană lipsită de importanță / de prisos. Vezi definitia »
ciofleágă1 s.f. 1. (reg.) scândurică de zețuit. 2. (reg.) cutie. Vezi definitia »
tighínă, tighíne, s.f. (pop.) poiană neatinsă de plug. Vezi definitia »