Definita cuvantului cucură
cúcură (-ri), s. f. – Tolbă de săgeți. Ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulație reală. Cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cucură
ESCÁRPĂ s.f. Taluzul dinspre unitățile proprii al șanțului obstacol dintr-o fortificație. [< fr. escarpe, cf. it. scarpa – taluz]. Vezi definitia »
ALBÍȚĂ, albițe, s. f. 1. (Iht.) Obleț. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Din alb2 + suf. -iță. Vezi definitia »
PUSTULÓZĂ, pustuloze, s. f. (Med.) Afecțiune caracterizată prin leziuni pustuloase. – Din fr. pustulose. Vezi definitia »
PERISPERMATÍTĂ s. f. inflamație a țesuturilor din jurul cordonului spermatic. (< fr. périspermatite) Vezi definitia »
țâgấră1 s.f. (reg.) steaua polară. Vezi definitia »