Definita cuvantului cucută
cucútă (cucúte), s. f. – 1. Plantă, dudău (Conium maculatum). – 2. Nume care se dă uneori, greșit, plantei Heracleum spondylium în Trans., și laurului (Datura stramonium) în Banat. – Mr. cucută. Lat. *cucuta, var. vulgară de la cicuta (la Pușcariu 427; Densusianu, Rom., XXXIX, 332; Candrea-Dens., 423; REW 1909; Rosetti, I, 59; DAR); aceeași alterare a vocalismului apare în alb. kukutë (poate provine din rom.), prov. coucudo, dial. din Saintoge, coucu, berri. cocue. Der. cucuțea (var. cucuțel), s. f. (plantă, Oenanthe Phellandrium), pe care Pascu, I, 71, îl derivă nefondat, din lat. cucutia „nume al unui fruct necunoscut”. – Din rom. provine sb. kukùta, kùkuta (Candrea, Elemente, 406; Berneker 641), pe care Cihac, III, 86, îl considera etimon al rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cucută
PERILOBULÍTĂ s. f. inflamație (tuberculoasă) a traveelor conjunctive care învelesc lobulii pulmonari. (< fr. périlobulite) Vezi definitia »
frișcă1 sfs
[
Atestare: DA
Etimologie: necunoscută
]
1. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după cîteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă.
2. Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. Vezi definitia »
zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art. zăloácei; pl. zătoáce Vezi definitia »
șeruitúră, șeruitúri, s.f. (înv.) 1. pictură, tablou. 2. chip, înfățișare, aspect. Vezi definitia »
PROSTITUÁTĂ, prostituate, s. f. Femeie care practică prostituția; târfă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. prostituée. Vezi definitia »