Definita cuvantului unic
ÚNIC, -Ă adj. 1. Singur, într-un singur exemplar; numai unul. 2. Excepțional, fără seamăn, incomparabil. [Cf. lat. unicus, fr. unique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu unic
DIELÉCTRIC, -Ă adj., s. n. (material, mediu) rău conducător de electricitate; izolator. (< fr. diélectrique) Vezi definitia »
SUBCLÍNIC, -Ă adj. (despre boli) care nu determină manifestări evidente, cu o simptomatologie slabă. (după engl. subclinical) Vezi definitia »
SÉPTIC, -Ă adj. Infectat cu microbi. ♦ Maladie septică = boală cauzată de microbi. [< fr. septique, cf. gr. septikos]. Vezi definitia »
ANTIMALÁRIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) contra malariei; antipaludic. [Cf. fr. antimalarique]. Vezi definitia »
RADIOSCÓPIC, -Ă, radioscopici, -ce, adj. Care aparține radioscopiei, privitor la radioscopie. [Pr.: -di-os-] – Din fr. radioscopique. Vezi definitia »