ghiorlán (gherlán), ghiorláni, s.m. (reg. și fam.) 1. țopârlan, golan, mojic, bădăran. 2. guzgan, chițcan, șobolan. Vezi definitia »

FICOCIÁN s. n. pigment albastru specific cianoficeelor. (< fr. phycocyane) Vezi definitia »

ACADIÁN s.n. Epoca (seria) mijlocie a cambrianului. // Adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -di-an. / < fr. acadien, cf. Acadie, peninsulă din America de Nord]. Vezi definitia »

ISOPÁN adj. invar. Ortocromatic. [< germ. isopan]. Vezi definitia »

MERIDIÁN, meridiane, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecția suprafeței Pământului cu serniplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice. ◊ Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie) și în raport cu care se calculează, în baza unei convenții internaționale, longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței Pământului cu planul vertical indicat de direcția acului magnetic. (Astron.) Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cerești, care trece prin zenitul locului și prin polii cerești. Meridianul locului = linia de intersecție a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului. 2. S. n. (Mat.) Curbă a unei suprafețe de rotație cu un plan care trece prin axa ei de rotație. 3. Adj. Referitor la un meridian (1), care trece printr-un meridian. [Pr.: -di-an] – Din lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien. Vezi definitia »