tîmplă (-le), s. f. – Iconostas. Lat. templum, prin intermediul mgr. τέμπλον „iconostas” (Roesler 577; Tiktin), cf. v. sb. templa, templo (Miklosich, Fremdw., 132; Cihac, II, 411; Vasmer, Gr., 140), alb. templë. Der. directă din lat. (Pușcariu 1730; Șeineanu, Semasiol., 39; REW 8630; Pascu, I, 169; Iordan, Dift., 108; Rohlfs, Differenzierung, 69) ar conveni mai bine din punct de vedere fonetic, dar lasă fără explicație exactă coincidența semantică cu mgr. Este de presupus că vechile iconostase erau simple ziduri despărțitoare sau baluștri, de unde sensul de „grindă, bîrnă”, pierdut în cuvîntul rom., dar conservat în mr. templă „bîrnă”. De aici tîmplar, s. m. (dulgher), pe care Tiktin și Candrea îl explică prntr-un sens primordial de „slujbaș care face iconostase”. – Der. tîmplăresc, adj. (de tîmplar); tîmplări, vb. (a îndeplini meseria de tîmplar); tîmplărie, s. f. (dulgherie). Vezi definitia »

HOLOPROTEÍDĂ s. f. proteidă simplă care prin hidroliză eliberează numai aminoacizi. (< fr. holoprotéide) Vezi definitia »

ZĂPOÁDĂ s. f. (Var.) Zăpodie. (din sl. zapodŭ = ascunzătoare) Vezi definitia »

BUTADIENĂ (‹ fr. {i}) s. f. Substanță chimică (p. f. -4,75ºC) din clasa hidrocarburilor aciclice nesaturate, cu două duble legături conjugate; este un gaz incolor, insolubil în apă, obținut din butan, din fracția butan-butene, din alcool etilic și din acetilenă; se întrebuințează în sinteze organice, la prepararea cauciucurilor sintetice, a lacurilor etc. Vezi definitia »

CUIRÁSĂ s.f. 1. Armătură din plăci de oțel, cu care se blindează navele de război. 2. Armătură de oțel care protejează pieptul și spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoșă. [Var. chiurasă s.f. / < fr. cuirasse]. Vezi definitia »