Definita cuvantului cufrînge
cufrînge (-g, -nt), vb. – A sparge, a face bucăți. Probabil der. internă de la frînge „a sparge”, cu același prefix ca în cofleși, copleși, comînji, cotropi. După Philippide, ZRPh., XXXI (1907), 309; REW 2139 și DAR, din lat. *confrango, în loc de confringo. Ipoteza nu este imposibilă; însă trebuie să observăm că termenul rom. nu este curent, și apare numai în unele formule de vrăjitorie, unde se găsesc din plin de obicei creațiile spontane.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cufrînge
DISTÍNGE vb. I. tr. 1. a deosebi un lucru de altul. ◊ a vedea lămurit, a desluși, a observa. 2. a acorda cuiva o distincție, un premiu. II. refl. a ieși din comun, a se remarca, a se evidenția. (< fr. distinguer, lat. distinguere) Vezi definitia »
subtîncínge, subtîncíng, vb. III (înv.; despre oameni) a încinge (pe sub mijloc). Vezi definitia »
RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir) Vezi definitia »
DECÚRGE vb. III. intr. 1. A rezulta, a deriva... 2. A se desfășura. [P.i. decúrg. / < de- + curge, după fr. découler, it. decorrere]. Vezi definitia »
CORRIGE v. ADDÉNDA (Latinism) Ceea ce se adaugă la o lucrare pentru a o completa. ◊ Addenda corrige = addenda prin care se și corectează unele greșeli dintr-o lucrare. – Din lat. addenda. – [DEX '98] Vezi definitia »