Definita cuvantului cugeta
cugetá (cugetát, cugetát), vb. – A se gîndi, a reflecta, a medita. Lat. cōgĭtāre (Pușcariu 431; Candrea-Dens., 425; REW 2027; DAR); cf. alb. kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), v. it. coitare, v. fr. cuidier, sp., port. cuidar. – Der. cuget, s. n. (gîndire, judecată, reflecție; rațiune, spirit; imaginație; judecată; părere; intenție; conștiință), care de asemenea ar putea fi un der. romanic, cf. lec. kúšetu, v. esp. cuita, gal. coita; cugetător, s. m. (gînditor; filozof); cugetăcios (var. cugetăreț), adj. (înv., rezonabil, judicios); cugetare, s. f. (reflecție; meditație; aforism, maximă); necugetat, adj. (nerespectuos); precugeta, vb. (a premedita), format artificial pe baza fr. préméditer.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cugeta
DESPACHETÁ vb. tr. a desface ceea ce a fost împachetat. (după fr. dépaqueter) Vezi definitia »
DELECTÁ, delectéz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare. Vezi definitia »
ADAPTÁ, adaptez, vb. I. 1. Tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. ♦ A ajusta o piesă la un tot; a monta. 2. Refl. A se acomoda. – Fr. adapter (lat. lit. adaptare). Vezi definitia »
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. ♦ Refl. A-și păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruța. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter. Vezi definitia »
redactá (redactéz, redactát), vb. – A compune, a elabora. Format după lat. redactum, ca și contracta după contractum, cf. sp. redactar. Este dubletul lui redija, vb., din fr. rédiger. – Der. redactor, s. m.; redacți(un)e, s. f. Vezi definitia »