morișcă, moriști s. f. 1. ( intl.) ceas. 2. (deț.) piatră de polizor legată cu ață, care prin învârtire se freacă de o bucată de oțel și produce scântei folosite la aprinderea țigărilor. 3. (peior.) gură. Vezi definitia »

ALEUCOCITÓZĂ s. f. scădere excesivă a leucocitelor din sânge. (< a- + leucocitoză) Vezi definitia »

BIODINÁMICĂ s.f. Studiul funcțiilor organice. [< fr. biodynamique, cf. gr. bios – viață, dynamis – forță]. Vezi definitia »

ANTIPARTÍCULĂ, antiparticule, s. f. Particulă elementară având aceeași masă și aceeași viață medie cu o altă particulă elementară, de care diferă însă prin semnul sarcinii electrice și prin unele însușiri fizice. – Din fr. antiparticule. Vezi definitia »

CERÚZĂ s.f. Carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. [< fr. céruse, cf. lat. cerussa]. Vezi definitia »