plotogílă s.m. (reg.) om care umblă cu îmbrăcămintea sau cu încălțămintea peticită, ruptă; zdreanță, ruptură; om care trăiește din afaceri mărunte; om de nimic; platogea. Vezi definitia »

FÁȘURĂ s. f. (Rar) Fașă. – Din fașă (după înfășura). Vezi definitia »

TÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere). Vezi definitia »

OLÁNDĂ s. f. Țesătură deasă și fină, făcută din fire de in de bună calitate, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Din fr. hollande, it. olanda. Vezi definitia »

hârjoánă s.f. (reg.) 1. joc în glumă. 2. jocul flăcăilor și fetelor la țară. Vezi definitia »