nuánță (nuánțe), s. f. – Varietate cromatică. Fr. nuance. – Der. nuanța, vb. (a da nuanță), din fr. nuancer. Vezi definitia »

TEÍNĂ s. f. alcaloid cristalizat, cu gust amărui, din ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor și al inimii, sau ca diuretic. (< fr. théine) Vezi definitia »

TIROZÍNĂ, tirozine, s. f. Acid aflat în mai multe protide, a cărui oxidare duce la formarea pigmenților negri. – Din fr. thyrosine. Vezi definitia »

pipeáscă, s.f. (reg.) curcubeu. Vezi definitia »

BRAILLOGRÁMĂ BRAIO-/ s. f. comunicare transmisă pentru nevăzători în sistemul Braille. (< Braille + -gramă) Vezi definitia »