CONVERGÉNȚĂ, convergențe, s. f. 1. Faptul de a converge; îndreptare spre același punct, fig. către același scop. ♦ Valoarea reciprocă a distanței focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. 2. Apariție a unor asemănări structurale sau funcționale la organisme îndepărtate filogenetic, ca rezultat al adaptării la condiții de mediu relativ identice. – Din fr. convergence. Vezi definitia »

ARTERIOSCLERÓZĂ s. f. îngroșare și sclerozare a pereților arterelor și ai arteriolelor. (< fr. artériosclérose) Vezi definitia »

GERMANÍSTICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor și literaturilor germanice. – Din germ. Germanistik. Vezi definitia »

săturătúră, săturătúri, s.f. (înv.) săturare. Vezi definitia »

vámpă (-pe), s. f. – Sirenă, femeie lingușitoare. Engl. vamp, cf. vampir, s. m., din fr. Vezi definitia »