DEȚÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conj. -nă, var. deținea vb. II. / după fr. détenir]. Vezi definitia »

MANUTENȚIÚNE s.f. 1. Deplasarea materialelor, a produselor, a deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, a unui depozit etc. sau în imediata lor apropiere. 2. Administrație, gestiune, administrare. [Pron. -ți-u-. / < fr. manutention, cf. lat. manus – mână, tenere – a ține]. Vezi definitia »

PROCESIÚNE s.f. Convoi, cortegiu; alai. [Pron. -si-u-. / var. procesie s.f. / cf. fr. procession, lat. processio]. Vezi definitia »

INTERPOZIȚIÚNE s.f. v. interpoziție. Vezi definitia »

INTERCESIÚNE, intercesiuni, s. f. (Rar) Intervenție în favoarea cuiva; mijlocire. [Pr.: -si-u-] – Din fr. intercession. Vezi definitia »