Definita cuvantului cujbă
cújbă (cújbe), s. f. – 1. Nuia flexibilă ce servește la legat. – 2. Partea împletită a biciului. – 3. Lanț cu cîrlig pentru ceaun. – 4. Traversă de piept, la războiul de țesut. – Var. gujbă. Sb. gužba „legătură a plugului” (DAR; cf. Cihac, II, 447), cf. mag. guzsba, ceh. vazba „legătură”. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 32, credea că este cuvînt dacic. Cf. gînj. – Der. (în)cujba, vb. (a înfoi, a curba; a supune; a înmuia, a face să cedeze); încujbătură, s. f. (încovoiere); cujbar, s. n. (cotitură, sinuozitate); cujbi, vb. (Arg., a bate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cujbă
PSEUDOBÁCĂ, pseudobace, s. f. (Bot.) Bacă falsă la cucurbitacee. [Pr.: pse-u-] – Pseudo- + bacă. Vezi definitia »
FOTOSINTÉZĂ s.f. (Fiz.) Sinteză a unei substanțe făcută prin acțiunea luminii. [< fr. photosynthèse, cf. gr. phos – lumină, synthesis – unire]. Vezi definitia »
a vorbi în pungă expr. (adol.) a vorbi de unul singur; a vorbi fără a fi ascultat de cei din jur. Vezi definitia »
HIDROBICICLÉTĂ s.f. Ambarcație care se pune în mișcare printr-un mecanism cu pedale. [Cf. fr. hydrobicyclette]. Vezi definitia »
DILATOGRÁMĂ s.f. Diagramă a variației lungimii unui corp în funcție de temperatură. [< fr. dilatogramme]. Vezi definitia »