Definita cuvantului culă
cúlă (cúle), s. f. – 1. Turn, foișor. – 2. Casă boierească fortificată. – 3. Turn boltit în care se păstra visteria, în palate. – 4. Tezaur, bogăție. – 5. Beci boltit. – Mr., megl. culă. Tc. kula, din arab. kulle (Șeineanu, II, 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); cf. ngr. ϰούλα, ϰουλές, alb. kulë, bg., sb., cr. kula.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu culă
PERILARINGÍTĂ s. f. inflamație în jurul laringelui. (< fr. périlaryngite) Vezi definitia »
PLANȘÉTĂ s. f. placă dreptunghiulară din lemn pe care se fixează hârtia pentru desen, pentru ridicări topografice etc. ◊ scândură lată pe care se întind foile de aluat. (< fr. planchette) Vezi definitia »
singuríță adj. f. (reg.) singurea. Vezi definitia »
TRISTEARÍNĂ s. f. (Chim.) substanță solidă răspândită în grăsimile naturale. [Pr.: -ste-a-] – Din fr. tristéarine. Vezi definitia »
POLINEVRÍTĂ s.f. Inflamație de natură infecțioasă a mai multor nervi. [< fr. polynévrite, cf. gr. polys – numeros, neuron – nerv]. Vezi definitia »