Definita cuvantului cula
culá (-léz, -át), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). Fr. couler. – Der. culaj, s. n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanță, s. f. (rapiditate, eficiență, spontaneitate în afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiași rădăcini îi aparține culisă, s. f., din fr. coulisse.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cula
RACLÁ, raclez, vb. I. Tranz. A răzui. ♦ Spec. A face un raclaj. – Din fr. racler. Vezi definitia »
masalá (masalále), s. f. – Torță, făclie. Ngr. μασαλᾶς, din tc. (arab.) mașala (Tiktin; Gáldi 206; cf. Șeineanu, II, 250; Roesler 598; Lokotsch 1432; Ronzevalle 158), cf., bg., sb. măsala. Sec. XIX, înv. – Der. masalagiu, s. m. (purtător de făclie), din ngr. μασαλατζής › tc. mașalaci. Vezi definitia »
TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă) Vezi definitia »
MANÍLA s. f. Fibră textilă extrasă din frunzele unei plante exotice (Musa textilis), folosită la fabricarea frânghiilor, a sforilor și a unor pânzeturi. – Din fr. manille. Vezi definitia »
tarlá (-ále), s. f. – Cultură, solă, tablă, fîșie de teren cultivată cu aceeași specie de plante. – Megl. torlă. Tc. tarla (Șeineanu, II, 353; Lokotsch 2040; Ronzevalle 62). Vezi definitia »