TÚRA-VÚRA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fară rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee. Vezi definitia »

ghiótura s. f. – În expresia: cu ghiotura, în număr mare, cu grămada. Tc. kötürü (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 734), cf. bg. giotiore. Vezi definitia »

literatura laica care povesteste despre viata uniu sfint , prima parte de obicei este despre viata sfintului in perioada cind era om, paminteam si a doua parte proclamarea ca sfint sau canonizarea lui. Vezi definitia »

SUSURÁ, pers. 3 súsură, vb. I. Intranz. (Despre ape curgătoare, frunze; p. ext. despre adierea vântului etc.) A produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu; a murmura. – Din fr. susurrer. Vezi definitia »

Parafora juxtapune, similar metaforei,doua paradigme diferite pentru a forta perceptia inconceptibilitatii celei de a treia. Vezi definitia »