Definita cuvantului cumnat
cumnát (cumnáți), s. m. – Fratele unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. – Mr., megl. cumnat, istr. cumnǫt. Lat. cognatus (Diez, I, 132; Pușcariu 422; Candrea-Dens., 438; REW 3755; DAR); cf. alb. kunat (Meyer 214), it. cognato (v. sard. cumnadu), prov. cunhat, cat. cunyat, sp. cuñado, port. cunhado. – Der. cumnată, s. f. (sora unuia dintre soți în raport cu celălalt soț); (în)cumnăți, vb. (a deveni cumnați); cumnăție, s. f. (gradul de rudenie între cumnați); cumnățesc, adj. (de cumnați); cumnățește, adv. (precum cumnații). Din rom. provin bg. kumnatul (Capidan, Raporturile, 231), rut. kumnat (Miklosich, Etym. Wb., 147; Candrea, Elemente, 407; Berneker 644).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cumnat
perceát, -ă, adj. (reg.) 1. pătat, murdar. 2. (la f.) fardată exagerat. 3. pestriț, bălțat, tărcat. Vezi definitia »
băiat de băiat expr. 1. om credul / naiv. 2. șmecher. Vezi definitia »
SPRĂHUIÁT, -Ă, sprăhuiați, -te, adj. (Reg., adesea substantivat) Nebunatic, ușuratic. – V. sprăhui. Vezi definitia »
GAT, gaturi, s. n. (Reg.) Zăgaz de pietre ridicat de-a curmezișul unei ape curgătoare (prin care se închide calea peștilor). – Din magh. gát. Vezi definitia »
PROTOCARBONÁT s.m. Sare a acidului carbonic, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de carbon. [Cf. fr. protocarboné]. Vezi definitia »