Definita cuvantului cumpli
cumplí (-lésc, -ít), vb. – 1. A omorî, a extermina. – 2. (Refl.) A muri, a deceda. Lat. complere, transformat în *complῑre (Pușcariu 445; Candrea-Dens., 445; REW 2101; DAR); cf. it. compiere, prov., cat. complir, fr. (ac)complir, sp. cumplir. Trecerea semantică de la „a sfîrși” la „a omorî” pare firească. Este cuvînt înv. (sec. XV) cu ambele sensuri. – Der. cumplit, adj. (înv., complet, întreg, desăvîrșit; teribil, excesiv; crud, atroce, îngrozitor); cumplit, s. n. (înv., totalitate, integritate; margine, limită); cumpliciune, s. f. (înv., cruzime); cumplitate, s. f. (înv., avariție); cumplitură, s. f. (înv., deces).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cumpli
SMOLÍ, smolesc, vb. IV. Tranz. A unge sau a acoperi ceva cu smoală topită; a cătrăni. – Din smoală. Vezi definitia »
știulí, știulésc, vb. IV (reg.) a fura. Vezi definitia »
DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. Tranz. A învăța, a povățui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcționa ca dascăl. – Din dascăl. Vezi definitia »
șeftălí vb. IV refl. (reg.) a se pricepe la comerț. Vezi definitia »
ZVÂRGOLÍ, zvârgolésc, vb. IV. v. zvârcoli. Vezi definitia »