Definita cuvantului cuniță
cuníță (cuníțe), s. f. – (Înv.) Dare plătită în trecut, în Moldova, pentru cirezile străine care veneau la păscut în țară. – Var. coniță. Rut. kunicja, rus. kunica „răscumpărare” (Cihac, II, 87; DAR). – Der. cunicer (var. conicer), s. m. (perceptor al acestei dări).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cuniță
PULORÓZĂ s. f. boală contagioasă a puilor de găină, transmisă prin ouă, care provoacă moartea puilor după ecloziune. (< fr. pullorose) Vezi definitia »
IZOPÁGĂ s. f. linie care unește punctele de pe cursurile de apă cu aceeași durată a podului de gheață. (cf. gr. pagos, pod) Vezi definitia »
cotroháliță, cotrohálițe, s.f. și m. (reg.) vântură-lume, vagabond. Vezi definitia »
JUCĂRIOARĂ, jucărioare, s. f. Diminutiv al lui jucărie; jucărea. [Pr.: -ri-oa-] – Jucărie + suf. -ioară. Vezi definitia »
LUMINOSCHÉMĂ, luminoscheme, s. f. Tablou schematic luminos, în care diferitele elemente ale instalației pe care o reprezintă sunt marcate prin becuri electrice colorate convențional. – Lumină + schemă. Vezi definitia »