pleánă s.f. 1. (înv. și reg.) sfărâmătură, spărtură, așchie desprinsă dintr-un corp turnat din fier; șpan. 2. (reg.) piesă sau obiect asemănător cu o pană; pană. 3. (reg.) flegmă. 4. (reg.) defect. 5. (reg.) boală internă. Vezi definitia »

chefniță, chefnițe s. f. nevastă. Vezi definitia »

SMALTÍNĂ s. f. arseniură naturală de cobalt, folosită pentru colorat porțelanul, sticla și emailul. (< fr. smaltine) Vezi definitia »

MANTELÚȚĂ, manteluțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui mantelă. – Mantelă + suf. -uță. Vezi definitia »

GRAMÁTICĂ, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, p. ext., cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica. Vezi definitia »