ACÓRDICĂ s.f. Disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri construite din terțe necombinate cu alte elemente ale muzicii. [< germ. Akkordik]. Vezi definitia »

ELÍNDĂ, elinde, s. f. Grindă metalică la excavatoarele cu cupe sau la drage, care susține lanțul fără sfârșit. – Din fr. élinde. Vezi definitia »

cópcă (-ci), s.f. – 1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărțile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. Tc. kopça (Șeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s.m. (fabricant de nasturi și copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s.n. (altoire). Vezi definitia »

LUCIÓLĂ, luciole, s. f. (Livr.) Licurici. [Pr.: -ci-o-] – Din. it. lucciola, fr. luciole. Vezi definitia »

TINICHELÚȚĂ, tinicheluțe, s. f. Diminutiv al lui tinichea. – Tinichea + suf. -eluță. Vezi definitia »